agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-11-07 | [This text should be read in romana] |
mama
și mâna ei caldă avem un drum lung de făcut azi [și mâine în moarte, în viață avem un drum lung de făcut dragostea este un jalon pentru treceri] în zori cântecul răgușit al cocoșilor, graba pentru a nu pierde măgăoaia imensă, huruitoare plină de navetiști palizi cucăind pe speteze și de mirosuri de mușama, vomit mama mă ține de tâmple [lumea întreagă iese din mine o mâzgă incertă cu firișoare roșii de încă sânge] am ajuns / [orașul] alte arome, de ciment, de sticlă și pâine, mama frânge un corn aburind îmi doresc să treacă mai repede ziua, ceața ei, tonetele de covrigi cu mac, semafoarele, trecerile de pietoni, magazinele cu miros de stambă și de plastic și de vânzătoare care fac troc: unt, lapte, ouă, carne/ mătase naturală, stofă, catifea și multa pâine pâini și oameni înfrățiti aici și acum în așteptare [eterna așteptare în acest mecanism de perpetuă alimentare și combustie] mult alb / [mult gri] halate, mănuși și ceva care se pune în urechi, apoi se așază pe inimă [oameni conectați la alți oameni tic-tacul înfundat și altul insesizabil al sufletelor care nu se ] și sleiala canapelei pe care mă prăbușesc, în timp ce mama intră dintr-un cabinet în altul din nou magazinele cenușii maiouri, izmene, cămăși, cizme care sa fie bune și la anu’ plasele grele din care răzbesc ici-colo colțuri de pâine, rup unul mă joc cu coaja, îmi închipui alte povești colorate, ca în cărțile mele de acasă [și toată viermuiala aceasta ca într-un intestin extirpat în care larvele colcăie încă] autogara autobuze, țigănci cu alviță, țărănci rumene și gălăgioase, copii alergând, muncitori obosiți parcă mai îmbujorați decât dimineața aceleași banchete. vreau doar să dorm desenez pe geamul aburit al înserării, mi-e dor de soba caldă cartofii copți, răsfrânți autobuzul mă leagănă, simt mâna mamei și mirosul ei unic și tot drumul ăsta nesfârșit către [nicăieri]
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy